MĂGĂOÁIE s. f. (Popular) 1. Matahală (1). Într-o zi, era singur cu oile pe miriști și se pomenise cu o magaoaie peste el. V. ROM. iunie 1 955, 42. 2. Matahală (2). Măgăoaia îl ținea de piept, gîfîia și-i spunea. PAS, Z. III, 133. 3. Momîie (de pus în semănături). Mireasa arată ca o magaoaie. STANCU, D. 137, cf. I. CR. XIII, 115, ARH. OLT. XXI, 269. ♦ Epitet injurios pentru o femeie urîtă, neglijentă și prost îmbrăcată. Cf. CIAUȘANU, GL., ARH. OLT. XXI, 269. 4. F i g. Sirenă care anunță bombardamentele aeriene. Ai auzit-o? rage zbierat, ca un malac. E gaia, cucuvaia, Strigoiul, măgăoaia. ARGHEZI, C. O. 130. 5. Brezaie. H V 5, cf. 6.Pl.: ? – Și: magaoáie, măgăoánă (BUL. FIL. V, 168) s. f. – Etimologia necunoscută.