MĂGURÉLE s. f. pl. (Regional) Diminutiv (hipocoristic) al lui m ă g u r ă (1). Pentru mîndra mea Mărie, Lăsai boii pe cîmpie, Și vacile pe vîlcele, Oile pe măgurele. BUD, P. P. 47. Ciucurele, măgurele, Merg pe drum înșirățele; Ciucur, măgur, Șede-n drum, Trage din liulea tutun (Ciobanul și oile). SBIERA, P. 322, cf. GOROVEI, C. 75, PASCU, C. 87. – Măgura + suf. -ele.