măgulire s.f. 1 adulare, adulație, flatare, lingușeală, lingușire, măguleală, <rar> flaterie, lingușitorie, <fam.> linguș, <înv. și reg.> colachie, olastiseală, șuteală¹, <reg.> mâglisire, <înv.> lingare, lingăriciune, lingărie, lingărire, lingăritură, linguitură, lingușie, lingușitură, măgulitură, molcomire, pohlibuitură, <fig.> gâdilare, tămâiere, <fig.; fam.> perială, perietură, <fig.; fam.; peior.> pupincurism, <fig.; înv.> îmbunare, îmbunătură. Măgulirea șefului enervează pe oamenii onești. 2 complimentare, flatare. Măgulirea unui om orgolios îți atrage bunăvoința acestuia. 3 (mai ales la pl. măguliri) amabilități (v. amabilitate), compliment, flatare, galanterii (v. galanterie), laudă, <reg.> parigorie. Femeile sunt sensibile la măguliri.