măgar s.m. I (zool.) Equus asinus; asin, <reg.> măgăreț, <glum.> urecheat, urechilă. II (reg.) 1 (gosp.) v. Capră. 2 <reg.> căciulă, clop, popa-crucilor (v. popă²), popă², preoteasă. Măgarul este un snop de grâu care, pus în vârful unei grămezi de snopi, o apără de ploaie. 3 (de obicei urmat de determ. introduse prin prep. „de”) v. Căpiță. Claie. Porcoi. Stog.