MĂDUVOS, -OÁSĂ adj. 1. (Despre oase; p. e x t. despre ființe) Cu (multă) măduvă (I 1). Cf. LB, BARCIANU, ALEXI, W., TDRG. Acolo am o pasere neagră Pe-aceea s-o mînce, S-o strice De sâțioasă, De măduoasă. MARIAN, D. 336. Ieși. . . Din oase Măduvoase. MAT. FOLK. 608, cf. 565. 2. F i g. (Învechit) Plin de conținut, de miez ; substanțial. Dete compatriotului său un răspuns măduvos. BARIȚIU, P. A. III, 187, cf. 56, 64. Cei mai mulți membri din cîți se afla de față, luară parte la acea discuțiune măduvoasă. F (1 871), 393, cf. DDRF. – Pl.: măduvoși, -oase. – Și: (regional) măduhós, -oásă (T. PAPAHAGi, M. 130), măduós, -oásă adj. – Măduvă + suf. -os.