Definiția cu ID-ul 1253879:
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MĂCĂUȚ s. n. Diminutiv al luI măcău1. 1. (Prin Transilv., Mold.) Cf. m ă c ă u1. Cf. LB, PONTBRIANT, D. Tîrguț Într-un vîrf de măcăuț (Macul). GOROVEI, C. 217. 2. (Prin nordul Transilv., mai ales la pl.) Chibrit. VICIU, GL., CHEST II. 318/258, LEXIC, REG. 12. 3. (Regional) Lemnuș (la suveică) (Borșa-Vișeu de Sus). Cf. ALRM SN I h 312/362. – Pl.: măcăuțe. – Măcău1 + suf. -uț.