Definiția cu ID-ul 1253860:
Tezaur
MĂCĂÍRE s. f. (Rar) Măcăit. Măcăirile, cotcudâcirile găinilor. . . turburară liniștea vecinătății. MACEDONSKI, O. III, 49. - Pl.: măcăiri. – V. măcăi.
MĂCĂÍRE s. f. (Rar) Măcăit. Măcăirile, cotcudâcirile găinilor. . . turburară liniștea vecinătății. MACEDONSKI, O. III, 49. - Pl.: măcăiri. – V. măcăi.