MĂCRIȘÓR subst. (Bot.) Diminutiv al lui m ă c r i ș. 1. (Rar) Cf. măcriș (I B). Cf. COTEANU, PL. 20. 2. (Și în sintagma macrișor trifoios, PANȚU, PL.) Cf. măcriș (2). Cf. LB, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., N. LEON, MED. 48. – Și: (regional) macrișór s. m. – Măcriș + suf. -or.