MĂCIUCHÍȚĂ s. f. 1. Diminutiv (hipocoristic) al lui m ă c i u c ă (I). El merge-năinte cu măciuchița-n mînă, or cu bețigașu. JIPESCU, O. 79. Măciuchița i-o lua, După buți i-o arunca Pistoalile i le lua Vin în iele că turna. MAT. FOLK. 61. Măciuchiță Dobra Spînzură Moldova (Cîntarul). PĂSCULESCU, L. P. 75. Măciuchița glava, Cunjură dumbrava (Ochii). GOROVEI, C. 250. 2. (Regional) Ferigă (Phegopteris dryoptéris fée) (Măceșul de Jos-Băilești). ALR II 6 291/872. - Pl.: măciuchițe. – Măciucă + suf. -iță.