MĂCIUCÁT, -Ă adj. 1. Cu măciucă (I 2). Veni îndată în mînă c-o bîtă groasă, măciucată. PANN, ap. DDRF. 2. (Bot. ; prin Munt., Dobr. în sintagma) Mei măciucat = mei cu bob mare și galben. V. m ă ș c a t. Meiul e de 2 feluri: măciucat cu bob mare și galbăn, și mei negru. H II 281, cf. I 284. – De la măciucă.