3 definiții pentru măcitel
Explicative DEX
măcitel sm [At: VARLAAM, ap. TDRG / Pl: ~i / E: slv мѫчитєль] (Slî) Persoană care chinuia, tiraniza.
Arhaisme și regionalisme
măcitel, măciteli, s.m. (înv.) om care chinuia, tiraniza.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tezaur
MĂCÍTEL s. m. (Slavonism învechit) Persoană care chinuia, tiraniza. Mucenicii. . . mai vîrtos pre măciteli ce-i muncea biruiau. VARLAAM, ap. TDRG. Au fost Manasia împărat, Ahav, Nâvăhodonosor, măciteli, închinători bodzilor. id. C. 70. În dzilele lui Dioclitian și Maximian, a măcitelilor. DOSOFTEI, V. S. decembrie 199r/20. - Pl.: măciteli. – Din v. sl. мжчитель.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: măcitel
măcitel substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)