măcinare s.f. I 1 măcinat¹, măciniș, <rar> măcinătură. S-a dus la moară pentru măcinarea grâului. 2 dărăpănare, degradare, deteriorare, părăginire, ruinare, stricare. Măcinarea conacului s-a produs în timp. 3 minare, roadere, săpare, săpat¹. Țărmul mării se poate surpa oricând din cauza măcinării produse de valuri. II fig. chin, frământare, zbucium, zbuciumare, <fig.> foc, iad, rană, zbatere, <fig.; rar> vârtej, <fig.; înv. și pop.> val. Moartea mamei i-a provocat o mare măcinare sufletească.