MĂCÉL s. n. Acțiune sîngeroasă îndreptată, de obicei, împotriva unei mulțimi fără apărare ; omor (în masă), masacru, măcelărie (2), (livresc) carnaj, (învechit) măcelărie (3); fig. război, luptă. Acele cîmpii ce fumegau de pîrjol și de măcel. RUSSO, S. 147, cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU. Acțiunea ținu mult și măcelul fu mare, cu pierdere mai multă din partea turcilor. BOLINTINEANU, O. 262. Măcelul continuă pînă la amiazi. MAIORESCU, D. II, 106. Dupe terminarea acelor năprasnice măceluri legiuni de zugravi și de petrari erau osîndiți ca să aștearnă pe ziduri. . . toate acele nemărginite epopee vînătorești. ODOBESCU, S. III, 79. Neron! . . . E Roma-n flăcări, în lacrimi și-n măcel. MACEDONSKI, O. I, 107. Măcelul se-nfierbîntă. Luptătorii sînt piept la piept. VLAHUȚĂ, O. A. II, 119. Aceasta nu ne împiedică de a simți groază împotriva măcelurilor între oameni. GHEREA, ST. CR. II, 85, cf. DDRF, BARCIANU, BRĂESCU, A. 218. Le vorbește despre eroism și-i îndeamnă la un nou măcel. SAHIA, N. 21. Știau întîi și mai ales recruții că le vine rîndul să se ducă la măcel. SADOVEANU, M. C. 72,. cf. id. 187. Din pricină că luase aspre măsuri pentru a împiedica măcelul armenilor, i se zicea de turci, în batjocură, ghiaur-pașa. BART, S. M. 22. De teama unui nou măcel, guvernul trimise pe înserate pe mitropolitul Neofit cu careta, să fâgâduiascâ lui Solomon iertarea dacă se va preda. CAMIL PETRESCU, O. II, 478. O bună parte din comediile sale, Aristofan le-a consacrat. . . biciuirii și ridiculizării ațîțătorilor la măceluri. V. ROM. septembrie 1954, 210, cf. BOUREANU, S. P. 2. – Pl.: măceluri. – Postverbal al lui măcelări.