MÎȘCOÁIE s. f. (Învechit) Catîrcă. Nu fireți ca calul și mujdeiul (mîșcoaia D) cei ce n-au mente. PSALT. 55. Nu vă facereți ca calul fără minte, Nice ca mîșcoia carea nu să simte. DOSOFTEI, PS. 107/10. Să mergi cu un cal ce avem bătrăn și cu o mîșcoaie bătrînă, să-i vinzi la tîrg. FL. D. (1680), 32^v/19. Obicinuise Mihail Cantacuzenul a călări pre o mușcoaie sau catîrcă. ȘINCAI, HR. II, 232/13, cf. ODOBESCU, S. I, 124, DDRF. Pl.: mîșcoaie. - Și: mîșcóie, mușcoáie s.f. – Mîșc + suf. -oaie.