MÎNÎNȚĂLUȘURI s. n. pl. (Prin nordul Transilv.) 1. Mărunțișuri. V. m ă r u n ț i ș (I 1). Ș-o făcut aghiei de lemn șî l-o-mplut de ce treabă, de mînînțălușuri d-alea. O pușcat în curtea domnilor. . . de s-o făcut tăt pulbere. ARH. FOLK. I, 184. 2. Măruntaie (I 1). Cf. ALR I 751/61, 285, 305, 333. - Mînînțel + suf. -uș.