MÎNZULÍCĂ s. f. 1. (Regional) Mînzișoară. Iată că-ntr-o miercuri vin. . . la tîrg cu marfă de vîndut și cu o căruță la care este prinsă o mînzulică. MARIAN, Î. 211, cf. PAMFILE, J. III, 25, ALR I 1 107/190, 798, 874. 2. (Art.; prin Mold.) Numele unui joc de cărți. V. m î n z i l i c ă. Cf. H III 312, X 542. ♦ (În construcția) De-a mînzulică = numele unui joc obișnuit la priveghi. De-a mînzulică se joacă opt flăcăi. Fiecare ține în mînă cîte o carte. MARIAN, Î. 211, cf. PAMFILE, J. III, 24. – Pl.: mînzulici. – Mînză + suf. -ulicâ.