MÎNZESC, -EÁSCĂ adj. (Rar) 1. De mînz (1). Cf. CADE. 2. F i g. (Despre zîmbet sau rîs) Ca de mînz (1); p. e x t. forțat, silit, nenatural. Cf. TDRG. Iată cogeamite oameni în toată firea, care, adunați în jurul dușului, se înghiontesc, se hîrjonesc . . . slobozind rîsete mînzeștl, – întocmai ca plozii în recreație TEODOREANU, M. U. 175. – Pl.: mînzești. – Mînz + suf. -esc.