MÎNUȘIȚĂ, mînușițe, s. f. Mînuță. Întinse mînușița spre obrazul mamei și zîmbi ușor. GÎRLEANU, T. 44. Cucoana Sevastița își furișă sub brațul lui sting.. mînușița dumisale fină. HOGAȘ, DR. II 135. Lasă-mă să-ți plîng de milăy Să-ți sărut a tale mîni.. Mînușițe, ce făcurăți De atîtea săptămîni? EMINESCU, O. IV 370.