MÎNTUIALĂ s. f. (Numai în loc. adj. și adv.) De mîntuială = superficial, numai ca să zici că ai făcut ceva. [Popa] voia, înainte de-a face slujba, să știe cît i se plătește, iar dacă i se plătea puțin, o făcea de mîntuială. PAS, Z. I 232. Tu dai vina pe soartă. Asta e judecata ieftină și de mîntuială a tuturor nevoiașilor, care nu știu ce vor. VLAHUȚĂ, O. A. 502.