Definiția cu ID-ul 1331054:
Tezaur
MÎNECĂTOR, -OÁRE adj. (Regional; și substantivat) (Persoană) care se scoală și pornește undeva în zori. Cf. COSTINESCU, PAMFILE, VĂZD. 91. - Pl.: mînecători. – Și: mînicătór, -oáre adj. PAMFILE, VĂZD. 91. – Mînecă -f- suf. -(ă)tor.