MÎNECĂTOÁRE s. f. (Regional) 1. Sculare dis-de-dimineață. Mănecătoarea nu este. . . decît a se scula cineva cu noaptea și a face mai multe trebi pînă la zi. H I 76. Mînecătoarea e o sculare a poporului mai de dimineață la munca sa. ib. III 276, cf. IX 13. 2. Ajunul sărbătorii sfîntului Gheorghe, cînd, noaptea, potrivit unei credințe populare, vrăjitoarele ar umbla să ia mana vacilor, rodul ogoarelor etc. In noaptea de mînecătoare se fac fermece și vrăji, ȘĂINEANU, D. U., cf. H II 260, XI 20, 104, XIV 74. În noaptea mînecătoarei, femeia. . . adună roua de pe toate holdele cărora vrea sa le ia rodul. ȘEZ. XII, 197, cf. ALR II/I h 213. La mînicătoare atunci fermecă fermecătoarea aia. ALR II 4 240/928, cf. ALR I 619/790, 792, 805, 850. – Pl. : mînecători. – Și: mînicătoare, mănecătoáre s. f. – Mînecă + suf. -toare.