Definiția cu ID-ul 919919:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MÎNDRU1 s. m. (În limbaj poetic, rar) Bărbat pentru care o fată sau o femeie simte o dragoste deosebită; cuvînt cu care o fată sau o femeie se adresează bărbatului iubit; drag, iubit. Turturică dragă mie, Spune-i mîndrului să vie. BÎRSEANU, D. 121.