MÎNCÁRUȘĂ s. f. (Prin Transilv.) Mîncărică (1). N-ar fi cine să te spele, să te cîrpească, să-ți facă cîte o țîr' de mîncărușă bună, cum ești dedat. RETEGANUL, P. P. 72. ♦ (Prin Transilv. și Maram.) Jumări de ouă. Cf. ALR II 4082/353. LEXIC REG. 20. - Mîncare + suf. -ușă.