MÎHNICIÓS, -OÁSĂ adj. (Ieșit din uz) Care produce mîhnire, care îndurerează; trist, deprimant, (rar) mîhnitor. Să află strune în inima omului, a cărora pipăire dau un atît de mihnicios sunet. KOTZEBUE, U. 21/25. Această mîhnicioasă împregiurare l-au făcut a-și pierde toate nădejdile. DRĂGHICI, R. 126/2, cf. 147/1. Vești politice măhnicioase. NEGRUZZIi, S. I, 55, cf. 75. Cu așa mîhnicioase cugetări își petrecea Ancuța zilele și nopțile. ODOBESCU, S. I, 132, cf. 153. - Pl.: mîhnicioși, -oase. – Mîhni + suf. -(i)cios.