Definiția cu ID-ul 951538:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
mânătură, mânături, s.f. – (reg.) Făcătură, vrajă: „Ci mereț’ la Ion, / Și luați mânătură, / Făcătură...” (Papahagi, 1925: 298; Săpânța). – Din mâna + suf. -(ă)tură (DEX, MDA).