mânătarcă sf [At: (a. 1775) GCR II, 98/8 / V: (reg) măn~, mănătărcă, mănăturcă, ~rgă, ~târcă, mânâtârcă, minatercă, minătarcă / Pl: ~tărci / E: bg манатарка] 1 (Lpl) Ciupercă comestibilă cu pălăria cărnoasă, foarte bombată, de culoare brună-gălbuie și cu piciorul solid, de obicei umflat la bază Si: burete, (reg) hrib, (reg) mitarcă, pitarcă, pitoancă (Boletus edulis). 2 (Bot; reg; îc) ~-ursească Pita vacii (Boletus bovinus). 3 (Bot; reg; îc) ~-țigănească Specie de mânătarcă (1) necomestibilă.