mânjire s.f. 1 maculare, murdărire, pătare, <rar> mânjeală, <înv. și pop.> terfeleală, <pop.> mânjitură, terfelire, <înv. și reg.> imare, <reg.> feștelire, <înv.> terfelitură. Mânjirea hainelor este inevitabilă pe un șantier. 2 fig. batjocorire, compromitere, dezonorare, necinstire, pângărire, profanare, <fig.> întinare, murdărire, pătare, terfelire, <fig.; înv. și pop.> spurcare, <fig.; reg.> pricăjire, <fig.; înv.> scârnăvie. Mânjirea memoriei părinților este o impietate.