mândrețe s.f. I 1 frumusețe, splendoare, <înv. și reg.> mândrie, <fig.> strălucire, <fig.; înv.> luceală, <fig.; latin.; înv.> luce. Mândrețea peisajului montan este unică. 2 (pop. și fam.) v. Frumusețe. Minunăție. Minune. Splendoare. 3 (înv.) v. Mândrie. Mulțumire. Satisfacție. 4 (înv.) v. Amor-propriu. Aroganță. Deșertăciune. Fală. Fudulie. Infatuare. Înfumurare. Îngâmfare. Mândrie. Orgoliu. Prezumție. Prezumtiozitate. Semetie. Suficiență. Trufie. Vanitate. II fig. (înv.) v. Eleganță. Lux. Somptuozitate.