mâhnit, -ă adj. 1 (despre oameni) abătut, afectat¹, amărât, deprimat, descurajat, dezolat, indispus, îndurerat, întristat, necăjit, prostrat, supărat, trist, <livr.> morn, <astăzi rar> zdruncinat², <înv. și pop.> obidit, supărăcios, <pop.> rău, urgisit, <fam.> morcovit, <înv. și reg.> scârbit, supăralnic, <reg.> deșănțat, îmbosoiat, îmboșântat, îmboțat, supăros, șubrav, tristuit, zgulit, <înv.> dosădit, oscârbit, ponosit, pricăjit, <fig.> acru, cătrănit², cernit², fiert², îndoliat, înlăcrimat, înnegurat, muiat, neguros, opărit, otrăvit², pâclos, pleoștit, plouat², rănit², ulcerat, <fig.; fam.> avariat, dezumflat², rebegit, tuflit, <fig.; reg.> mosorât, negurat, <fig.; înv.> ofilit. Mâhnit după vestea primită, s-a închis în sine. 2 fig. (în opoz. cu „vesel”, „radios”; despre fizionomie, privire, glas etc.) întristat, mohorât, posomorât, trist, <fig.> îndoliat, îndurerat, înnegurat, înnorat, întunecat, întunecos, neguros, pâclos, umbrit, umbros, <fig.; fam.> lung. Avea fața mâhnită din cauza eșecului la examen.