mâhnire s.f. 1 amar, amărăciune, amărâre, întristare, necaz, nefericire, nemângâiere, of, supărare, tristețe, <livr.> distimie, tribulație, <înv. și pop.> obidire, voie rea, <pop.> obidă, <înv. și reg.> scârbă, <reg.> bănat, bușluială, <înv.> apăs, întristăciune, mâhneală, mâhniciune, scârbie, tristă (v. trist), tristeală, umilenie, <fig.> cătrănire, mohorâre, negru, <fig.; pop. și fam.> cătrănitură, oftică, <fig.; pop.> otrăvire, <fig.; reg.> cerneală², ponor, <fig.; înv.> învăluială. Mâhnirea i-a invadat sufletul după vestea primită. 2 îndurerare, întristare, <fig.> rănire. Vorbele lui spuse la mânie i-au provocat o mare mâhnire. 3 durere, întristare, <înv.> apăs, dosadă, <fig.; reg.> bâhlă. Ce mâhnire să aud ceea ce-mi spui! 4 dezolare, indispoziție, întristare, mohoreală, posomoreală, tristețe, <rar> posăceală, <înv.> dezolație, morozitate, <fig.> înnegurare, înnorare, întuneric, mocneală, nor. Văzându-i mâhnirea de pe chip, încerca s-o înveselească.