mâhni vb. IV. I 1 tr., refl. (compl. sau sub. indică oameni) a afecta¹, a (se) amărî, a dezola, a (se) indispune, a (se) îndurera, a (se) întrista, a (se) necăji, a (se) supăra, <înv. și pop.> a (se) obidi, <pop.> a (se) ciumări, <fam.> a (se) morcovi, <înv. și reg.> a (se) scârbi, <reg.> a (se) cârcăli, a se îmborboi, a se probozi, <înv.> a atrista, a (se) oscârbi, a (se) oțărî, a (se) râvni, a (se) săblăzni, <fig.> a (se) acri, a (se) cătrăni, a (se) îmbolnăvi, a (se) înlăcrima, a (se) învenina, a (se) otrăvi, a (se) pleoști, a străpunge, <fig.; înv. și pop.> a (se) venina, <fig.; fam.> a (se) dezumfla, a (se) tufli, <fig.; reg.> a (se) depăra, a se topseca, <fig.; înv.> a (se) ofili, a (se) trudi, <arg.> a se cacioli, a îmbâcsi. Vestea primită l-a mâhnit. 2 tr. (despre întâmplări, situații, manifestări ale oamenilor etc.; compl. indică oameni) a durea, a îndurera, a întrista, <înv.> a dosădi, <fig.> a răni, a ulcera. Atitudinea lui indiferentă a mâhnit-o. Vorbele lui spuse la mânie au mâhnit-o mult. 3 tr., refl. (compl. sau sub. indică oameni ori chipul, ochii lor) a (se) întrista, a (se) posomori, <reg.> a se bușuli, a se găleși, <înv.> a tânji, <fig.> a (se) adumbri, a (se) cerni, a (se) înnegri, a (se) înnegura, a (se) înnora, a (se) întuneca, a (se) mohorî, a (se) umbri, <fig.; înv.> a se mosorî, a se rupe. Ochii i s-au mâhnit la auzul teribilei vești. II refl. (înv.; despre oameni) v. Căi. Pocăi¹. Regreta.