Definiția cu ID-ul 1362685:
Tezaur
MUȚUȚUI subst. (Prin Ban. și Transilv.) Vîrf țuguiat (de deal, la o căpiță, la o căciulă etc.).cf. CADE, MAT. DIALECT. I, 12. – Pl.: ? – Contaminare între moț și țuțui.
MUȚUȚUI subst. (Prin Ban. și Transilv.) Vîrf țuguiat (de deal, la o căpiță, la o căciulă etc.).cf. CADE, MAT. DIALECT. I, 12. – Pl.: ? – Contaminare între moț și țuțui.