Definiția cu ID-ul 1362632:
Tezaur
MUȚITURĂ s. f. (Regional; într-un descîntec) Muțenie (1). În orbituri l-a orbit, In muțituri l-a muțit. MAT. FOLK. 1 145, cf. PAMFILE, S. V. 39, GR. S. VI, 157. - Pl.: muțituri. – Muți + suf. -tură.
MUȚITURĂ s. f. (Regional; într-un descîntec) Muțenie (1). În orbituri l-a orbit, In muțituri l-a muțit. MAT. FOLK. 1 145, cf. PAMFILE, S. V. 39, GR. S. VI, 157. - Pl.: muțituri. – Muți + suf. -tură.