Definiția cu ID-ul 1362561:
Tezaur
MUȚA vb. I. Tranz. (Prin Transilv.; cu complementul „cîinii”) A întărită, a asmuți. Cf. LB, VAIDA. – Prez. ind.: muț. – Formație onomatopeică. Cf. a s m u ț a.
Exemple de pronunție a termenului „muța” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1