mușiță s.f. I (entom.) 1 Drosophila funebris sau Drosophila fenestrarum; bețivă (v. bețiv), muscă-bețivă, muscă-de-poamă, muscă-de-struguri, muscă-de-vin, musculiță-bețivă, musculiță-de-oțet, musculiță-de-vin, muscuță-de-vin. 2 (colect.) <înv. și reg.> mușină,<reg.> mușiniță. Mușița este o grămăjoară de ouă depuse, vara, de unele muște, pe carnea proaspătă sau pe cadavre. 3 (înv. și reg.) v. Muscă. Muscă-de-casă (Musca domestica). 4 (reg.) v. Molie (Ținea). 5 (reg.) v. Muscă-de-baligă. Muscă-de-gunoi. Muscă-verde (Musca Caesar). 6 (reg.) v. Streche. Strechea-oilor (v. streche) (Oestrus ovis). 7 (înv.) v. Țânțar (Culex pipiens). II mucegai, mucezeală, <rar> mucezitură, <reg.> mucoare, mucureală, mucurit, plesneveală, sfoiag, sfoiegeală, <înv.> putregai. Pâinea s-a acoperit cu un strat de mușiță.