Definiția cu ID-ul 1361383:
Tezaur
MUȘCĂȚEL2 s. n., adj. 1. S. n. (Rar) Nucșoară (folosită drept condiment), PONTBRIANT, D. 2. Adj. (Regional; și substantivat, n.) (Măr) tămîios. Mere . . . muscețele. BARONZI, L. 93, cf. com. MARIAN. – Pl.: mușcățele. – Și: muscețél adj. – Mușcat3 + suf. -el.