mușcătură¹ s.f. I 1 mușcare, mușcat. Mușcătura unui animal sălbatic este foarte periculoasă. 2 (de obicei urmat de determ. introduse prin prep. „de” care indică felul) gură, îmbucătură, înghițitură, <pop. și fam. > ghiorțăitură, <pop.> bucătură, dumicat, <reg.> bușcă. După o mușcătură de musaca i s-a făcut rău. 3 (constr.; reg.) v. Cheotoare. Încheietură. II fig. butadă, ironie, persiflare, zeflemea, <fig.> ace (v. ac), așchie, bobârnac, împunsătură, înțepătură, pișcătură, râs², săgeată, suliță, șfichi, șfichiuitură, țep, țepușă. Mușcăturile pamfletarului nu iartă pe nimeni.