MUȘCĂTOR, -OARE, mușcători, -oare, adj. 1. Care mușcă; (mai ales despre soare puternic, ger etc.) care provoacă o senzație de arsură, de usturime. Cîmpia albă se desfășura în fața lor ca o nesfîrșită mantie de hermină, scînteind în lumina soarelui mușcător. REBREANU, R. I 215. 2. (Despre persoane, p. ext. despre vorbele lor) Caustic, înțepător. Începu conversația, făcînd o diatribă spirituală și mușcătoare asupra celor mai multe femei ce văzuse la bal. BOLINTINEANU, O. 378. Dumitru Postelnic era un țăran... nu prea vorbăreț, dar glumeț și cîteodată mușcător din vorbă. ȘEZ. IV 18.