mușcător, -oare s.m., s.f., adj. I (reg.) 1 s.m. (bot.) mușcător-rotund v. Mușcată¹ (Pelargonium odoratissimum). 2 s.f. (iht.) v. Zvârlugă (Cobitis taenia). 3 s.f. (constr.; reg.) v. Cheotoare. Încheietură. II adj. fig. 1 (despre manifestări, atitudini etc. ale oamenilor) acerb, acrimonios, batjocoritor, cinic, sarcastic, sardonic, satiric, <fig.> acid, caustic, coroziv, ghimpos, incisiv, săgetător, sec, urzicător, usturător, vitriolant, <fig.; livr.> mordace, <fig..; rar> îmbolditor, <fig.; pop.> înghimpător, înghimpos, <fig.; reg.> usturat, <fig.; înv.> pungaci². Caricaturile sale sunt pline de aluzii mușcătoare. 2 (despre caracterul unor lucrări, compoziții etc.) epigramatic, epigramistic, sarcastic, satiric, <fig.> biciuitor, caustic, incisiv, înțepător, pișcător, șfichiuitor, tăios, usturător, vitriolant. Cronica teatrală este mușcătoare. 3 (despre oameni, despre modul lor de exprimare etc.) cinic, sarcastic, satiric, <fig.> biciuitor, caustic, coroziv, incisiv, înțepător, pișcător, șfichiuitor, tăios, usturător, vitriolant Este un pamfletar mușcător, dar foarte talentat.