mușcător, ~oare [At: MOXA, 371/21 / Pl: ~i, ~oare / E: mușca + -(ă)tor] 1-3 a Care mușcă (1-3). 4 a (Fig) Care critică cu severitate, cu vorbe răutăcioase, care este plin de ironie, de sarcasm Si: caustic, înțepător, tăios. 5 sf (Trs) Fiecare dintre cele două capete, care se îmbină, ale cercului de lemn cu care se strâng doagele vaselor. 6 sf (Trs) Crestătură în care se încheie cercul de lemn. 7 sf (Trs) Încheietură a bârnelor la unghiurile casei Si: mușcătură (13). 8 sf (Trs) Loc de îmbinare a căpriorilor casei Si: mușcătură (14). 9 sf (Reg) Praștie. 10 sf (Iht; reg; mpl) Zvârlugă (Cobitis taenia).