Definiția cu ID-ul 1361333:
Tezaur
MUȘCĂTÁREȚ, -Ă adj. (Prin Ban., Transilv.; despre fructe; și substantivat) Tămîios. Cf. ANON. CAR. Pere mușcătarețe. BUDAI-DELEANU, LEX., cf. LB. - PI.: mușcătareți, -e. – Și: mușcătariț, -a adj. ANON. CAR., PASCU, S. 320. – Mușcat3 + suf. -areț.