Definiția cu ID-ul 1361323:
Tezaur
MUȘCATIN subst. (Bot.; învechit) Nucșoară (folosită drept condiment). Rodește acea țeară grîu, orz și de altă pîne; mătasă se face . . . , piper, revent, zahar, mușcatin, SIMION DASC., LET. I A, 32/29. – Din slavonul моушкатенъ.