Definiția cu ID-ul 1361322:
Tezaur
MUȘCATELĂ s. f. (Prin Transilv.) 1. Strugure tămîios. V. m u s c a t1. Cf. GHEȚIE, R. M. 2. Pară mușcătareță. V. m u ș c ă t a r e ț. Cf. BARCIANU. - Pl.: mușcatele. – Din germ. Muskateller „vin tămîios”.
MUȘCATELĂ s. f. (Prin Transilv.) 1. Strugure tămîios. V. m u s c a t1. Cf. GHEȚIE, R. M. 2. Pară mușcătareță. V. m u ș c ă t a r e ț. Cf. BARCIANU. - Pl.: mușcatele. – Din germ. Muskateller „vin tămîios”.