mușama sf [At: ROSETTI-CAZACU, I.L.R. I, 334 / V: (reg) ~mea, ~moșamea / Pl: ~le / E: tc mușamma] 1 Țesătură de pânză impermeabilizată prin lăcuire pe una dintre fețe, utilizată în gospodărie, în ateliere, în industrie etc. pentru a proteja obiectele împotriva prafiilui, a apei, a murdăriei etc. 2 Bucată de mușama (1). 3 (Îe) A face un lucru (sau lucrurile) ~ A ascunde, a acoperi o faptă necinstită, urâtă, reprobabilă. 4 (Îe) A rămâne lucru ~ A rămâne lucru curat. 5 (Art.) Dans popular care se joacă la nunți, nedefinit mai îndeaproape Si: (reg) mânioasa. 6 Melodie după care se execută mușamaua (5).