muzică, muzici s. f. 1. Arta de a exprima sentimente, idei, stări psihice etc. în imagini artistice sonore. ◊ Muzică bisericească (psaltică sau orientală) = muzică specifică Bis. ortodoxe; psaltichie; (înv.) muzichie. 2. Știința sunetelor considerate sub raportul melodiei, ritmului și armoniei. 3. Orchestră, fanfară. – Din lat. musica, fr. musique, germ. Musik.