muzică s.f. I (muz.) 1 cântec, compoziție, melodie, <livr.> melopee, melos, <livr.> song, <pop.> zicală, <înv.> notă, peasnă, scopos. Ultima sa muzică a devenit șlagăr. 2 muzică cu program = muzică programatică; muzică programatică = muzică cu program. Simfonia fantastică a lui Berlioz este una dintre primele lucrări de muzică programatică; muzică serială = serialism. Muzica serială este o etapă în evoluția atonalismului și a dodecafoniei. 3 <pop. și fam.> cântare. Muzica executată de fanfară este foarte apreciată. 4 (muzică militară) fanfară, <rar> capelă, <fam.> bandă¹, bandă militară (v. bandă¹). În chioșcul din parc muzica militară interpretează marșuri. 5 (pop.) v. Orchestră. 6 (reg.) v. Acordeon. II (fam.) 1 v. Gălăgie. Hărmălaie. Huiet. Larmă. Scandal. Tărăboi. Tevatură. Tumult. Vacarm. Vuiet. Zarvă. Zgomot. 2 fig. (glum.) v. Gură (ca organ al vorbirii). III fig. (lit.) armonie¹, cantabilitate, eufonie, melodie, muzicalitate, sonoritate.