MUZICOLOGIE s. f. Disciplină științifică care studiază istoria și teoria muzicii, elementele muzicii, cultura muzicală a popoarelor, acustica muzicală etc. Facultatea de muzică cu patru secții: instrumentală, vocală, compoziție, muzicologie și folklor. CONTEMP. 1948, nr. 112, 14/1. Problema muzicii de film nu aparține doar muzicologiei, ea cerîndu-se să fie abordată și dintr-un punct de vedere, să-i zicem cinematografic. ib. 1961, nr. 766, 5/5, cf. FLACĂRA, 1967, nr. 19, 23. Foruri reprezentative ale lingvisticii, antropologiei și etnologiei . . . , orientalisticii și muzicologiei. SCÎNTEIA, 1967, nr. 7 453, cf. CONTEMP. 1967, nr. 1 091, 6/1. – Muzicolog + suf. -ie.