MUTILAȚIE s. f. (Ieșit din uz) Mutilare. Cf. NEGULICI, STAMATI, D., COSTINESCU, LM, BARCIANU, ALEXI, W. ◊ F i g. Cele mai puțin primejdioase și mai puțin durabile erezii în știință sînt cele care ating limba. Aceasta nu se poate opri în calea ei, nu poate suferi o mutilație esențială. IORGA, L. II, 320. – Pl.: mutilații. – Și: (învechit) mutilațiune s. f. STAMATI, D., COSTINESCU, BARCIANU, ALEXI, W. – Din fr. mutilation, lat. mutilatio, -onis.