MUTEȘTE adv. Ca un mut, pe tăcute, fără vorbă, fără a spune nimic. Se priviră din nou și mîinile li se mișcară. Vorbeau din ele, scurt, mutește. PREDA, Î. 150. Turcalete și Negoiță... mînau stăruitor dobitoacele moleșite, izbind mutește în ele. GALACTION, O. I 295. – Variantă: muțește (ODOBESCU, S. III 487) adv.