mut, mută adj., s.m., s.f. I adj. 1 (despre oameni sau despre firea lor) insociabil, morocănos, necomunicativ, neprietenos, nesociabil, posac, posomorât, taciturn, tăcut, urâcios, ursuz, <livr.> atrabilar, hirsut, <pop.> dosnic, oțărât, sanchiu, <înv. și reg.> molcomiș, moros, sunducos, tăcător, <reg.> dosnicos, dugos, modoran, modoroi, morăit, morânglav, mozaziv, mutac, mutăreț, pâcliș, pâclișit, ponivos, tacaciu, tăcătoi, tălmut, <fig.> iernatic, închis, încuiat², mocnit, sumbru, tenebros, <fig.; reg.> sihastru. Este o persoană mută, care preferă singurătatea. Nu este simpatizat din cauza firii sale mute. 2 (despre glas, vorbe, sunete etc.) îngânat, murmurat, șoptit², șoptitor, șușuit², <rar> șopotind, <reg.> șopotit, șoptos, <fig.> umbrit. Îi spune ceva cu glas mut. 3 (în opoz. cu „instruit”, „învățat”, „cult”, „cultivat”; reg.; despre oameni) v. Agramat. Ignorant Incult. Necultivat Neinstruit. Neînvățat. Prost. Simplu. II 1 s.m. (art. mutul; în jocul călușarilor) mutulică, <reg.> cloj, primicerul, zbicer. Mutul este al doilea conducător în ceata călușarilor, care nu vorbește în timpul jocului. 2 adj., s.m., s.f. (med.; reg.) v. Cretin. Idiot. Imbecil. Tâmpit. 3 s.f. (reg.) v. Pușculiță. 4 s.m. (art. mutul; reg.; eufem.) v. Demon. Diavol. Drac. Duh al întunericului. Duh al răului. Duh necurat. Duh rău. Necuratul (v. necurat). Satană. Spirit al întunericului. Spirit al răului. Spirit necurat. Spirit rău. Tartor. III adj. fig. 1 (despre natură, elemente ale naturii) liniștit, <fig.> tăcut. Se simte relaxat în codrul mut. 2 (fam.; adesea constr. cu vb. „a rămâne”; despre oameni) v. Consternat. Crucit. Interzis. Încremenit. Minunat. Mirat. Perplex. Siderat. Stupefiat. Surprins. Uimit. Uluit.